Principalele tipuri de aplicații de conectare a rețelei fără fir includ următoarele structuri: punct-la-punct-la-multipunct și hibrid.
Point{0}}la-Tip de punct
Acest tip este utilizat în mod obișnuit între două locații fixe care trebuie conectate la o rețea. Este o metodă obișnuită de rețea fără fir. Rețelele construite folosind această metodă au avantajele unei distanțe lungi de transmisie, viteze mari de transmisie și susceptibilitate mai mică la interferența mediului extern.
Indicați-spre-Tipul multipunct
Acest tip este utilizat în mod obișnuit în situații cu un punct central și mai multe puncte îndepărtate. Cel mai mare avantaj al său este costul scăzut al construcției rețelei și întreținerea simplă. În al doilea rând, deoarece punctul central folosește o antenă omnidirecțională, depanarea echipamentelor este relativ ușoară. Dezavantajul acestui tip de rețea se datorează și utilizării unei antene omnidirecționale; difuzia omnidirecțională a fasciculului determină o atenuare semnificativă a puterii, rezultând o viteză scăzută de transmisie a rețelei, iar fiabilitatea rețelei nu poate fi garantată pentru punctele îndepărtate la distanțe mai mari.
Tip hibrid
Acest tip este potrivit pentru rețele care includ puncte la distanțe mari, puncte la distanțe scurte și puncte blocate de clădiri sau munți. La construirea unei astfel de rețele, se utilizează o combinație a celor două tipuri de mai sus de metode de conectare la rețea. Conexiunile punct-la-punct-la-punct sunt utilizate pentru punctele de-distanță lungă, conexiunile punct-la-multipunct sunt utilizate pentru mai multe puncte de-distanță scurtă, iar releele sunt utilizate pentru punctele cu obstacole.